În urma unui eveniment traumatizant din viața lui, personajul principal al acestui monolog începe să reconsidere însuși sensul existenței sale, începe să devină conștient de inconstanța raportur...
În urma unui eveniment traumatizant din viața lui, personajul principal al acestui monolog începe să reconsidere însuși sensul existenței sale, începe să devină conștient de inconstanța raporturilor dintre membrii familiei lui, să refuze superficialitatea celor care-l înconjoară și se refugiază într-o excludere socială, percepută ca fiind unicul mod de supraviețuire logic într-un univers care i se pare construit numai pe aparențe.
Personajul alternează între lirism și realism, lirism atunci când își revendică diferența cu demnitate și mândrie, realism atunci când evocă ceea ce îi lipsește cel mai mult: iubirea, limbajul empiric devenind astfel mijlocul de expresie al disperării, accentuându-i singurătatea.
Artiștii sunt de cele mai multe ori vagabonzi care au avut noroc. Care au reușit să nu-și petreacă noaptea sub cerul liber, însă care duc cu ei anxietatea rătăcirii, își plimbă privirea, judecă lumea, au obsesii, ritualuri. Sunt expuși în fiecare zi riscului de a nu mai găsi drumul înapoi, de a se pierde.
Cum ar arăta viața noastră dacă, într-o zi, fără ca cineva să ne fi anunțat dinainte, fără ca ceva din împrejurul nostru să ne fi dat cel mai mic semn, toate ancorele care țineau nava vieții noastre legată de țărm ar dispărea? Dacă toate reperele în funcție de care ne-am construit existența s-ar evapora, dacă toate lucrurile care dădeau sens drumurilor noastre pe hartă nu ar mai exista?
transilvania-events.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru, in conformitate cu Politica de confidențialitate. Continuarea navigarii presupune ca esti de acord cu utilizarea cookie-urilor de catre noi!
Poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmand instructiunile din Politica de cookie.